Se afla la mormantul surorii ei de cateva ore bune. Niciodata nu isi dadea cum zbura timpul cand statea in locul acesta. De ce? Nici ea nu-si dadea seama uneori. Statea si se gandea la vremurile bune, momentele frumoase din copilarie alaturi de sora ei, desi stia ca toate acestea nu se vor intoarce.
Ochii ii erau putin rosiatici de la plans si se simtea obosita, dar tot nu se ridica din fata mormantului.
" Poate ar trebui sa merg acasa! " Isi zise ea, privind ceasul de la mana si mirandu-se cat de mult trecuse de cand se afla aici.