O cafea şi o vorbă ... bună.

Deschid uşa cafenelei păşesc înăuntru mişcăndu-mă leneş.
Pustiu înăuntr-u ... câteva persoane îşi pierdeau vremea pe aici ; Era vreo şase , saşe-jumate după-amiaza. Mă aşez la o masă liberă . Îmi las chitara pe canapea lângă mine ; îmi dau jos jacheta de piele ce o aveam pe mine şi o privesc pe puştoaica blondă ce veni rapid să îmi ia comanda. Schiţez un mic slab rânjet atunci când îi zăresc ochii şi comand o cafea fierbinte cu lapte.

Era o ploaie puternică afară. Părul îmi era ud, la fel și hainele, așa că întru în cafeneaua de la colțul străzii. Era o după-amiază oribilă, undeva pe la ora șase-jumătate. Am deschis ușa cafenelei, lăsând-o să se trântească și mi-am dat trenchul negru și ud jos. Mi-am aranjat de câteva ori părul cu mâna și am observat un băiat foarte drăguț la o masă. Mi-am sprijinit trenchul de geanta de la umăr și mi-am lăsat-o pe scaunul din fața mesei unde era băiatul.
Sper că nu deranjez, nu? l-am întrebat zâmbit ușor.

Deschise-sem o revistă. Ceea sau ceel ce fusese înaintea mea acolo probabil o uitase. Era o revistă de tineret. Gen 'BRAVO' . Am răsfoit-o curios în timp ce cafeaua mea ajunsese , am mormăit un mic 'mulţumesc' continuând să fiu atent la revistă.
După vreo două minuţele aud o voce ce mă întreba dacă deranjează. Am avut intenţia să mă restesc , instincte de animal , dar când am lăsat jos revista în faţa mea se afla o roşcată bună.
Poţi să stai. dau din umeri arucând revista într-un colţ al mesei aceasta făcând un impact scurt cu geamul.

I-am zâmbit drept răspuns băiatului și am lăsat geanta să cadă pe podea, așezând-o ușor lângă scaun. M-am așezat și am comandat un frappucino cu gheață. Mi-am mai trecut odată mâna prin păr, aranjându-l și am început să îl analizez pe băiat. Era bun, în orice caz.
Eu sunt Serena... Von.

Apus ceaşca de coadă privind-o pe roşcată. Serena...auzisem de la Joshua de o Serena , sor-sa parcă. Mă rog erau cam vreo 70% şanse să fie ea. De parcă şi conta momentan.
Austin...Bridges. spun şi eu sorbind din cafea silenţios.

Începu să îmi sune telefonul. Începutul melodiei Master of Puppets răsuna puternic undeva în buzunarele blugilor. Am scos telefonul și am răspuns.
Hai mă omule. De ce trebuie să fi mereu așa prost încât să-ți rupi corzile chitării? De ce trebuie să mă stresezi atât? De parcă eu aș fi măta, nu sor-ta. Doh, du-te dracu, am murmurat încet și am închis telefonul, lăsându-l pe masă. Scuze, era fratele meu tâmpit. Ăh, îmi pare bine de cunoștință, i-am spus zâmbind și am încercat să mă calmez. Joshua era un idiot.

Zâmbesc scurt...Metallica. Da şi eu eram un cântereţ de succes , şi eram şi un idiot pe lângă asta; şi eu aveam obiceiul să îmi rup , nu să mi' se rupă , corzile chitării pentru că uneori dădeam mult prea tare , da la mine doar chitara vechee era varză , la restu nu se întâmpla asta.
Pe lângă idiot eram şi altfel , cum unii ar prefera să nu fiu.
Şi mie îmi pare bine să te cunosc. Hm... deci ai un frate? Dacă nu te deranjează îmi poţi spune cum îl cheamă? întreb eu curios , lăsând pe suprafaţa mesei ceaşca cu cafea.

Mi-am trecut din nou mâna prin păr. Deja devenea un tic nervos. Am primit frappuccinoul cu gheață și am luat o gură, savurând-o.
Da, am un frate. Ăăă... Joshua.

Deci alea 30% şanse se pare că erau pe bune. Na' că am ajuns să o cunosc şi pe Serena.
Deci e tipul de la magazinul de muzică? îmi venea să râd amuzat , dar apoi prea părea să fiu un retardat mintal.

Am rânjit ușor și am luat paharul cu cafea rece în mână, lăsându-mă picior peste picior.
Deci e așa de cunoscut imbecilul ăla? Da, el e.

Imbecilul ăla îmi este un amic destul de bun.
Râd scurt privind-o pe tânără .

Am ridicat ușor stânjenită din umeri și mă pufnise un râs.
Oh, n-am știut.

Oricum nu-i problemă. Uneori chiar se comportă aşa , mă rog pot spune că nu e un imbecil mai mare ca mine. dau şi eu din umeri , gustând din nou cafeaua rânjind.

Te consideri un imbecil? l-am întrebat ridicând din sprânceana dreaptă. Atunci ai putea veni pe la Joshua, i-am dat unele sfaturi să nu mai fie așa imbecil.
Tipul era totuși drăguț, nu credeam că fratimiu poate avea așa prieteni buni.

Păi atunci ai putea să mă sfătuieşti şi pe mine în multe feluri. rânjesc , lăsând privirea în jos apoi privind-o pe ea.

Eh, poate, am spus încet, rânjind. Mi-am mușcat buza de jos și îl priveam atentă pe Austin.

Eu unul îmi terminasem cafeaua .
Şi vrei să facem o plimbare? întreb sperând ca răspunsul ei să fie afirmativ.

Am luat ultima înghițitură de cafea și i-am zâmbit băiatului.
Da, mi-ar place.

Am zâmbit uşor satisfăcut , ploaia se oprise. Şi cum se spune că după orice furtună urmează şi calm , acum era tot un soare şi curcubeu afară.
Mă bucur. Atunci să îmi spui când eşti gata.

Mi-am trecut mâna prin părul roșcat și mi-am desfăcut codița, punându-mi elasticul verde pe post de brațară pe mâna stângă. M-am ridicat de pe scaun și mi-am luat haina, punându-mi geanta acum uscată pe umăr.
Sunt gata. Pe unde mergem?

Păi bine atunci!
Zâmbesc scurt. Mă ridic în picioare . Cotrobăi prin buzunarul jachetei şi iau portofelul scoţând nişte bani aruncându-i pe masă.
Înhaţ chitara de husă şi o pun pe umăr fiind gata de plecare.

Am scos câțiva bani din buzunarul blugilor și i-am lăsat pe masă. Mi-am ținut ușor geanta pe umăr cu mâna și am ieșit din cafenea, așteptându-l pe Austin.

Am ţinut uşa şi al lăsat-o să iasă prima apoi am urmat-o.
Şi tu câţi ani ai? o întreb ridicând puţin gulerul jachetei.

Am ridicat ușor din sprânceană și mi-am tras mai bine haina pe corp.
18. Tu?

Nouăşpe...jumătate. îi răspund fetei.
Afară soarele scăpăta de apus , luna îşi ocupase rapid locul , şi frigul la fel.